MICLĂUȘENI – un loc incarcat de istorie, cultura si spiritualitate

 Miclăușeni este situat la aprox. 10 km de Târgu Frumos pe partea stângă a drumului E 583 ce duce spre Roman. Este un complex turistic format din Mănăstirea de maici, Biserica Buna Vestire, Castelul Sturzeștilor și Cantina restaurant. Este ideal pentru ieșirile de weekend!
         Moșia Miclăușeni și-a luat numele de la primul său proprietar, vornicul Miclăuș, care a primit aceste pământuri prin anii 1410-1416, drept răsplată de la voievodul Alexandru cel Bun. La sfârşitul secolului al XVII-lea, moştenitorii de drept ai moşiei, rămânând fără urmaşi, au lăsat domeniul rudelor din familia Sturdza.
Ioan Sturdza (1710-1792) a fost cel care a înălţat pentru prima oară la Miclăuşeni un conac boieresc în anul 1755. Acesta avea demisol şi parter şi era construit în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare nivel.
         Până în 1947 moșia aparține familiei Sturza, care face din Miclăușeni un loc de cultură și spiritualitate. Reședința boierească era compusă din castel și dependințe, biserica și cimitirul familiei, fiind situată în mijlocul unui parc dendrologic întins pe 29,95 ha, amenajat în stil englezesc.
          Sturzeștii dețineau o remarcabilă bibliotecă, de cca. 60.000 de volume, printre care multe ediții princeps sau foarte rare, și mai multe colecții de arme, bijuterii, de piese arheologice, care împreună cu mobila și toate bunurile de valoare au fost furate în anii 1944-1945, când, din cauza luptelor care se dădeau în apropiere, castelul a fost abandonat.
 Biserica Buna Vestire a fost construită între anii 1821-1823, înlocuind o mai veche biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, datând de la 1782. Este ctitoria marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soției sale Elenco.
Construcție monumentala de influență clasică, biserica este compusă din patru încăperi boltite: pridvor, pronaos, naos si altar. În partea de nord a pronaosului se afla mormântul vornicului Alecu Sturza-Miclăușanu, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi si un portret al vornicului. În naos se găsește o cruce din argint în care sunt păstrate fragmente din moaștele a 14 sfinți, precum și o părticică din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos.

         Paraclisul de vară ”Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” a fost construit între anii 2004-2005 la inițiativa P.F. Părinte Daniel și se află pe locul unde fiica vornicului Miclăuș ridicase o bisericuță din lemn, din care se mai păstrează un fragment din piatra Sfintei Mese.

         Castelul Miclăușeni, monument istoric de arta gotica, a fost construit in perioada 1880-1904 de către George A. Sturza și soția sa, Maria (născută Ghica). Decorațiile exterioare reiau detalii din stema Sturzeștilor, la care se adaugă emblema castelanului George A. Sturza, inspirata din icoana Sfântului Gheorghe. Decoraţia murală a castelului în stilul Art Nouveau a fost realizată în anul 1898 de către arhitectul Reinecke, ajutat probabil chiar de către Maria Sturdza, care era o talentată pictoriţă. Ea ilustrase, de altfel, multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin şi prieten apropiat al familiei Sturdza.

         Interiorul luxos al castelului era desăvârșit de scara principală din marmură de Dalmaţia, sobele din teracotă, porţelan sau faianţă, aduse de peste hotare, parchetul din esenţe din paltin, mahon, stejar şi abanos, confecţionat de meşteri austrieci, mobilierul rafinat. La acestea se adăugau colecţia de cărţi şi documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturile din marmură de Cararra, argintăria, dar şi piesele arheologice, numismatice şi epigrafice de mare valoare.

         Din căsătoria lui George Sturdza cu Maria Ghica a rezultat o singură fiică, Ecaterina. În anul 1897, aceasta s-a căsătorit cu Şerban Cantacuzino, cu care nu a avut niciun copil, acesta murind în 1918. În încercarea de a găsi un succesor pentru moşie, Ecaterina îl înfiază pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino. Alegerea nu a fost din cele mai inspirate, deoarece Matei, neinteresat de moşie, a emigrat în Occident pe vremea războiului.
         În timpul Primului Război Mondial, castelul va fi pus la dispoziţia unui spital militar, mama şi fiica ajutând răniţii, ca infirmiere. Tot în această perioadă, castelul a fost vizitat de George Enescu, care a concertat printre paturile cu răniţi.
        Dacă soarta a fost blândă cu acest castel în Primul Război Mondial, în cel de al doilea lucrurile s-au schimbat în detrimentul reşedinţei boiereşti. În 1944, Ecaterina părăseşte castelul, din cauza frontului mult prea apropiat, refugiindu-se departe de acesta. Autorităţile i-au propus evacuarea bibliotecii. Ecaterina a refuzat iniţial, apoi a predat Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii, care au fost apoi luate de Securitate. În iarna 1944-1945, coloanele cu prizonieri nemţi au staţionat în castelul de la Miclăuşeni.
        În această perioadă, cea mai mare parte din colecţiile castelului, cărţile, piesele de mobilier şi alte bunuri au fost furate sau distruse de soldaţi. Castelul a fost devastat. Multe din cărţile valoroase au fost folosite de soldaţi drept combustibil şi arse în sobe, alte volume au fost vândute chiar de către paznicii castelului unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor.
        Din cărţile care au mai rămas, o parte au fost luate de Jacob Popper şi Jean Ackerman, cu un camion al Apărării Patriotice, în scopul de a le proteja. Volumele strânse de aceştia au fost, o parte, depuse la sediu ARLUS din Iaşi, a doua parte au fost vândute Bibliotecii Centrale Universitare şi a treia au luat drumul Occidentului. Restul cărţilor şi manuscriselor rămase au fost donate de Ecaterina Episcopiei Romanului.
        Rămasă fără moştenitori pentru moşia de care era atât de ataşată, Ecaterina o donează prin testament Episcopiei Romanului, în scopul înfiinţării unei mănăstiri de maici. După moartea sa în 1953, castelul a avut cele mai ciudate destinaţii. A fost depozit militar de explozibil, casă de odihnă pentru copii, iar din 1960 până în 2001, şcoală pentru copii cu deficienţe mentale grave.
        În 1990 Preafericitul Daniel, fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în baza actului de donaţie făcut de Ecaterina Sturdza, a reînfiinţat mănăstirea Miclăuşeni şi mai apoi, în 2001, a readus sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei castelul şi domeniul Miclăuşeni. În prezent, castelul se află încă în proces de restaurare şi consolidare.
       Trebuie menționat, nu în ultimul rând, că de frumusețea acestor locuri a fost atras și Sergiu Nicolaescu care a realizat o parte din filmările la Orient Expres la Miclăușeni.
           

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cafea cu taifas

Blog de carti

Cititorul de Cărți

Nu judeca o carte după copertă, citește-o!

Miscell@nea

Biblioteca Orașului Târgu Frumos „Universul Cunoașterii”

Bookish Style

Biblioteca Orașului Târgu Frumos „Universul Cunoașterii”

SemneBune

revistă dependentă de cititori deștepți

Recenzii filme si carti

Biblioteca Orașului Târgu Frumos „Universul Cunoașterii”

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

Bookaholic

Biblioteca Orașului Târgu Frumos „Universul Cunoașterii”

Bookuria

cu bookurie despre noutati editoriale si culturale

BlogdeCarti.Ro

Un blog cu si despre carti

BookMag

Biblioteca Orașului Târgu Frumos „Universul Cunoașterii”

bookblog.ro

Just another WordPress.com site

%d blogeri au apreciat asta: